Emilia Ursachi Media & Analysis Department DC Communication

O maxima de-a lui Publilius Syrus spune ca o reputatie buna este mai valoroasa decat banii. Un citat din Mahatma Gandhi spune ca trebuie sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume. Si, in fine, o replica din “Omul paianjen” suna asa: “o putere mare aduce cu sine o responsabilitate imensa”.

Toate cele trei afirmatii au legatura cu responsabilitatea sociala corporativa (CSR). Un concept pe care unii il sustin, in timp ce altii il combat. Potrivit conceptului de CSR, o companie are, pe langa respectarea legii, datoria de a-si respecta angajatii, actionarii si comunitatea in care opereaza si de a actiona intr-o maniera etica.

Desigur, vor exista intotdeauna persoane care, asemenea lui Milton Friedman, vor argumenta ca unica responsabilitate a companiilor este de a-si creste profiturile. Fiind o entitate profitabila, compania aduce implicit beneficii publicului intern (asigura locuri de munca), dar contribuie si la bunastarea economiei. Cu timpul, gradul de deschidere a companiilor fata de activitati de tip CSR a crescut. Etapa de “the business of business is business” a fost depasita.
Cred sincer ca pentru a fi considerat un cetatean bun, indiferent ca esti persoana fizica sau juridica, nu este suficient sa respecti regulile jocului. Nu este suficient sa lucrezi doar in patratica ta si sa ignori ce se intampla in jurul tau, ci trebuie sa te implici, pe cat posibil, si sa contribui. De ce? Pentru ca iti sta in putere. Pentru ca vrem cu totii, nu-i asa, sa traim intr-o lume mai buna. Iar asta nu se va intampla de la sine.

In timp, responsabilitatea sociala corporativa a devenit o componenta importanta din punct de vedere strategic si financiar, numarandu-se, in prezent, printre prioritatile multor companii si avand, desigur, implicatii la nivel de strategie de comunicare si managementul brandului.

Daca o companie doneaza calculatoare unei scoli, construieste un spatiu de joaca, planteaza pomi, dezvolta, impreuna cu angajatii sai, un program de munca voluntara in folosul comunitatii sau ofera cursuri de training pentru tinerii fara loc de munca de exemplu, putem spune ca respectiva companie este un cetatean responsabil. Cu toate acestea, responsabilitatea sociala corporativa nu se limiteaza la cateva donatii sau sponsorizari. O companie responsabila social este pe deplin constienta de impactul pe care deciziile sale il pot avea asupra diverselor categorii de public si asupra mediului inconjurator.

O parte delicata este promovarea activitatilor de CSR, mai precis comunicarea acestora catre media. Cu toate ca multe companii din Romania se implica in viata comunitatii in diverse feluri, aceste proiecte nu beneficiaza de foarte multa vizibilitate in mass media. Veti spune, desigur, ca nu acesta este scopul unui proiect CSR, si anume sa genereze materiale in presa despre compania respectiva.

Comunicarea este un factor cheie pentru un program CSR, insa comunicarea in exces poate face mai mult rau decat bine. O vorba din popor spune ca lauda de sine nu miroase-a bine, ceea ce se poate aplica la situatia de fata astfel: o insistenta in a comunica faptele bune ale companiei nu va face decat sa deranjeze jurnalistii si sa produca un efect de bumerang. Pe de alta parte, nu e nimic rau in a integra activitatile de CSR in mesajele cheie ale organizatiei, in comunicate de presa sau in informatii de background. Ganditi-va ca prin absenta comunicarii se iroseste sansa de a incuraja participarea in cadrul programului respectiv si ocazia de a genera notorietate pentru cauza sustinuta.

Atat timp cat promovarea demersului CSR se face in limite normale si nu abuziv, reprezentantii mass-media nu ar trebui sa aiba retineri in a scrie despre astfel de initiative, dimpotriva.

Chiar daca activitatile de tip CSR contribuie la imaginea unei companii, anumite lucruri nu se pot cumpara cu bani: aici intra si buna reputatie. Imaginea este reala, ea este rezultatul tuturor actiunilor noastre. Onestitatea si transparenta sunt cuvinte cheie. Degeaba donezi echipamente de ultima generatie unei scoli sau unui spital, in zadar faci campanii de educare daca, spre exemplu, nu le oferi angajatilor conditii de munca decente sau daca produsele tale nu sunt conforme standardelor sau au efecte negative asupra sanatatii consumatorilor.

Sa speram ca, pe masura ce ne maturizam, ca si societate, nu vom vedea in fapta buna a celuilalt o incercare de autopromovare sau mai rau, intentia de a distrage atentia de la fapte rele anterioare sau neaflate inca de opinia publica. Sa nu uitam de prezumtia de nevinovatie si mai ales, sa ne amintim ca a crede in bunatatea celuilalt este o dovada a faptului ca tu, la randul tau, esti bun.

Comenteaza articolul